Franța anilor '60 a cunoscut o modă pe cât de tandră, pe atât de provocatoare - Yé-Yé. Răspândirea acesteia i se datorează mai ales lui Serge Gainsbourg, compozitorul multor hit-uri yé-yé, și lui Lucien Maurice, creatorul programului radio Salut les copains, o adevărată antenă pentru promovarea curentului. Despre yé-yé se poate vorbi cel mai bine la feminin. Imaginea virginală a reprezentantelor stilului și inocența ușor frivolă a versurilor te întâmpină în aproape toate discurile vremii. France Gall avea doar 16 ani când s-a lansat în muzică, Gainsbourg numind-o imediat Lolita Franței. Genialul sexoholic a scandalizat publicul cu piesa "Les Sucettes" scrisă pentru tânăra Gall care, cu o naivitate dezarmantă, putea cânta "Annie aime les sucettes, les sucettes à l'anis/...
Lorsque le sucre d'orge parfumé à l'anis/ Coule dans la gorge d'Annie,
elle est au paradis” (traducere prescurtată: Annie iubește acadelele, când sucul parfumat curge în gâtul lui Annie, ea este în paradis). Nu e de mirare că relația Gall-Gainsbourg s-a încheiat peste câțiva ani, îndată ce France Gall a înțeles natura aluzivă a versurilor. În galeria vocilor yé-yé pot fi admirate Sylvie Vartan, Jacqueline Taïeb, Françoise Hardy, Mina și Brigitte Bardot, între altele. Exponenții masculini ai modei yé-yé, notabili fiind Michel Polnareff, Jacques Dutronc, Claude François, excelau în cântecele romantice și piese dansabile inspirate din rock'n'roll-ul american. Epoca de aur a yé-yé - ului s-a încheiat la începutul anilor 70, artiștii s-au maturizat, dar tentative de a resuscita voga au mai existat, nu doar muzical, ci și în mintea unor designeri vestimentari.
Cu piese vechi și noi, la Soft Music redeșteptăm acum spiritul yé-yé, à la française.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu