Romantismul și pasionalitatea sunt două atribute ale spiritului latino. Nu contează dacă te-ai născut în Spania sau în Alaska, ori limba pe care o vorbești, esențial e să ai o inima deschisă la emoții puternice și o atitudine dezinhibată pentru a te lăsa însuflețit de el. Nostalgia nemărginită a cântecelor saudade și explozia de culoare, senzualitate și ritm a carnavalului de la Rio reflectă probabil cel mai bine extremele unei vieți latino. Nu sunt animat prea des de astfel de inspirații dar, când mi se întâmplă, mă abandonez cu plăcere, reamintindu-mi că fiecare are un latino în el. În mix-ul pe care-l vei asculta aici am pus câteva dintre piesele care reușesc această magie pentru mine, cele mai multe purtând în ele savoarea stilurilor fado, flamenco și bossa nova.
E sâmbătă dimineața, un timp potrivit pentru diverse activități agreabile și tabieturi de sfârșit de săptămână. Poți îmbogăți decorul acustic în care te desfășori cu o muzică potrivită, după gust și dispoziție. Dacă ești o fire mai sofisticată, te servesc acum cu acorduri și ritmuri croite pe atitudinea ta. Relaxează-te activ și cu stil !
Acestea sunt doar două dintre cele mai lungi cuvinte din limba lui Goethe. Greu de citit, și mai greu de rostit. Melosul teutonic rezonează cu graiul filosofilor dar, când vine vorba de muzică, nu e de mirare că se cântă puțin în germană în afara zonelor cu vorbitori nativi. La o retrospectivă, se poate constata că cele mai populare creații muzicale ale unor artiști germani sunt în engleză sau instrumentale, excepție făcând puține lucrări clasice de operă și...Rammstein. Plecând de la impresia multora că germana e dificilă și dură ca sonoritate, îți propun acum să facem un exercițiu de audiție în care să descoperim căldura și nuanțele suave ale limbii. Ne vor ajuta să percepem mai ușor aceste calități câteva voci deosebite.
Fac parte dintr-o generație în care mulți tineri și foarte tineri priveau cu optimism spre un viitor luminos construit pe realizările științei și tehnicii. Până în anul 2000, „când nu vom mai fi copii”, eram aproape siguri că navele spațiale vor duce primii oameni pe Marte, că roboții anticipați de Asimov vor deveni o realitate cotidiană și că medicina va permite prelungirea vieții până la vârste matusalemice. Ne hrăneam cu literatură SF și cărți de știință, la radio ascultam emisiunea Exploratorii lumii de mâine iar regina transmisiilor tv se numea Teleenciclopedia. Când am fost întrebat la școală ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare am răspuns fără ezitare „cosmonaut”. Nu eram singurul. La 9 ani aveam un caiet în care am scris câteva povestiri „științifico-fantastice” pe care le citeam cu mândrie în fața rudelor. Elanul cutezător al rațiunii, în partea aceasta de lume, înainte de 1989, venea la pachet cu multă propagandă ideologică. Din zona estică a Cortinei de Fier, progresul se vedea colorat în roșu. Odiseea spațială era glorificată în sunet de cântece patriotice și anexată apologeticii socialiste. Pionierii viitorului erau sovieticii, către care ne uitam cu respect și admirație.
Doresc să reconstitui puțin din atmosfera acelor vremuri printr-un minimix muzical special în care am inserat și înregistrări făcute în cursul câtorva misiuni spațiale istorice. Totodată, nu am ales întâmplător acest moment pentru publicarea articolului. Să ne reamintim că, în urmă cu 31 de ani, la 14 mai 1981, Dumitru Prunariu devenea primul român care a zburat în cosmos. Se întâmpla în cadrul misiunii Soiuz 40.
Metodă de autocunoaștere și deopotrivă artă de a trăi, yoga a traversat milenii pînă la noi, oferind neîncetat resurse teoretice și practice pentru realizarea armoniei interioare. În 2012, New York Times estima că peste 20 de milioane de americani sunt practicanți ai unei forme de yoga, iar Europa atinge și ea praguri statistice mari în această privință. Indiferent de sex, naționalitate, rasă și religie, foarte mulți oameni găsesc în străvechea tradiție orientală beneficii care au transformat yoga într-un stil de viață perfect compatibil cu nevoile existenței moderne. De la disciplină spirituală la vogă, yoga a fost integrată bine în spațiul occidental, pierzându-și treptat exotismul și caracterul de asceză rezervată exclusiv unor inițiați remarcabili. Apetența vesticilor pentru misterele Asiei la sfârșitul secolului XIX, umanismul cu inflexiuni cosmice și deschiderile culturale spre alte orizonturi de gândire și simțire au favorizat expansiunea yogăi până la stadiul actual de popularitate. Succesul acestui fenomen într-o civilizație a pragmatismului constă în faptul că yoga funcționează, rezultatele sunt rapide, eficiența acestor metode e ușor de evidențiat. Pe de altă parte, yoga oferă repere spirituale universale celor care și-au pierdut legătura cu formele religioase convenționale. Mai importantă decât orice conversație filosofică sau exegeză, practica e cea mai directă cale de a pătrunde esența yogăi. Erudit sau analfabet, devot sau ateu, orice om cu o minte curioasă și o inimă sinceră poate realiza, sau măcar intui pe această cale, dimensiunile vaste ale unei existențe dincolo de limitările propriului ego. Despre bucuria regăsirii chipului originar și metamorfozele conștiinței povestesc piesele din acest mix într-un limbaj muzical actual, destins și articulat cu aspirații atemporale.
Franța trece în acest sfârșit de săptămână prin alegeri prezidențiale, noi facem o nouă excursie francofonă pe ritmuri bine temperate, cu voci suave care ne ghidează spre inima sentimentală a Parisului. În ediția de azi, poveștile înșirate pe un fir muzical nostalgic sunt impregnate cu parfumul unor istorii efemere de iubire înflorite pe malurile Senei. Dacă fiecare oraș are un sex și un gen, scriitorul și pictorul John Berger vedea Parisul ca un tânăr, până în 30 de ani, îndrăgostit de o femeie mai matură. Dincolo de metafore personale, Parisul își poartă încă faima de oraș al iubirii și reprezintă o destinație preferată de multe cupluri în luna de miere. Frumusețea locului, persistența aurei de fostă capitală a artelor și sonoritatea romantică a limbii vorbite contribuie la perenitatea mitului parizian. Cele mai valoroase suveniruri pe care le poți lua cu tine de la Paris sunt cele care-ți vor reaminti că experiențele tale acolo nu au fost doar un vis.
Filmele cu spioni nu se pot dispensa de câte o poveste de iubire spectaculoasă și plină de riscuri. Imaginea romantică, prin contrast cu duritatea și inteligența pragmatică, accentuează caracterul macho al eroului. E aproape inutil să mai spun că un agent adevărat are prea puține lucruri în comun cu glamuroșii James Bond sau Ethan Hunt, fiind mai degrabă un personaj discret, un profesionist antrenat să nu trezească suspiciuni legate de prezența și scopurile sale. Uneori e vorba și de sex dar, după cum sugera Frederick Hitz, un fost inspector CIA, astfel de operațiuni sunt cu mult mai complexe decât își poate imagina vreun regizor sau romancier. Să rămânem însă la scenariile debordând de suspans și pasiune proiectate pe ecrane. Mix-ul pe care ți-l aduc în atenție exploatează mitul agentului șarmant, impecabil în execuție, sclipitor în rezolvarea oricărui puzzle situațional. Desigur, să nu uităm de sofisticatele gadget-uri din dotare, instrumente esențiale pentru reușita misiunii și - uneori - pentru seducția vreunei splendide doamne, posibil reprezentant al intelligence-ului advers. Am strecurat cu măsură câteva psihedelicii sonore care amplifică ambianța retro-cinematică de anii '60 și dau o tușă parodică fină portretului superspionului consacrat pe platourile de filmare. Recomand o audiție la căști, astfel încât să te simți mai captiv în acțiune.
Citându-l pe Owen Devian din Misiune Imposibilă 3, e ca și cum "ți-am implantat exploziv în cap. Îți sună familiar ?!?"
Notă: colajul este creat prin combinarea a trei fragmente separate pe care le-am difuzat în cadrul programului Soft Music, la RFI România (de unde și jingle-urile incluse).
