Recent am revăzut „Last Tango in Paris”, fiind sedus pentru a doua oară de jocul actoricesc al lui Marlon Brando și de frumusețea fragilă a Mariei Schneider.
Oricât de brutală îmi pare povestea personajelor, intensitatea emoțională și supliciile pătimașe proiectate pe ecran au constituit stimulul pentru ce vei auzi în această ediție Soft Music. Tot de aici și caracterul cinematic al multor piese cuprinse în colaj. Așa cum indică numele articolului, consistența tematică e asigurată de abordări moderne, de răspunsuri inovatoare care completează evoluția unui gen artistic devenit pentru mulți oameni un stil de viață. Nu dansez tango, însă am numeroși prieteni care o fac. A fost ușor să constat că tango-ul își are propria terapeutică. Ea se desăvârșește în îmbrățișarea curgătoare a dansatorilor, în tensiunea delicată dintre prezență și abandon, prin puterea intimă a unui contact care deschide răni și le vindecă. Carlos Gavito, un tanguero legendar, a surprins minunat aceste calități când a spus: „Pacea e un ideal de atins, pacea și pasiunea în același timp. Dansatorii care au doar pasiune devin goi pe dinăuntru.”
Cu un mix miniatural de sunete tradiționale și experimente electronice, celebrăm tango-ul ca una dintre cele mai frumoase expresii ale pasiunii umane trăite prin muzică și dans.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu