Ah, francezii ! Aproape întreaga mea carieră radio a fost legată de ei începând în 1993 cu Fun Radio București, filiala postului parizian, și terminând cu RFI România, stația locală a Radio France Internationale. Vrând-nevrând, mă simt familiar printre ei, chiar dacă nu le vorbesc limba îndeajuns de bine. Ceea ce vei auzi în mix-ul de mai jos are ca sursă muzica pe care am folosit-o la un ceai dansant francofon organizat la Ambasada Franței din București. Nu voi uita acea seară, cel puțin pentru (de)turnura muzicală pe care a trebuit să o înfăptuiesc.
Era o vreme rece, însă atmosfera din ambasadă era una caldă, foarte ospitalieră. Reședința începea să se umple încet cu invitați deosebiți, lume bine îmbrăcată, personalități, prieteni francofili. Ca DJ, pregătisem un program divers de muzică franceză cu piese din anii '30 (Django Reinhardt, Charles Trenet) până la cele mai noi cântece premiate la galele Victoires de la Musique. Introducerea și dineul le-am asigurat cu sonorități lounge minuțios selectate. Aceste părți sunt reflectate în Soft Music-ul pe care ți-l prezint aici. După nici două ore, neprevăzutul s-a produs. Abandonând eticheta, unii dintre invitați au început să solicite piese, să-și exprime preferințe. De acord, doar că niciuna nu ținea de spațiul francofon. Din acel punct, o presiune insistentă creștea pe măsura refuzului meu de a da curs acestor cereri. Degeaba încercam să le reamintesc că participau la un eveniment 100 % FRANÇAIS. Aveam doar muzică franceză cu mine, spre exasperarea câtorva. Asaltul asupra DJ-ului a continuat cu liste scrise pe șervețele, cu playere digitale care tânjeau la mufele laptopului meu și culminând cu un domn englez sau american care mi-a pus în față un teanc de cd-uri prospăt scos din torpedoul automobilului său. Lovitura de grație a venit, în cele din urmă, printr-o doamnă cu o vârstă respectabilă care s-a apropiat de pupitrul meu. Din spatele unui șal spectaculos cu pene roșii mi s-a adresat într-o engleză ludic-mustrătoare: "Dragule, ești tânăr, dar nu știi să te distrezi !" I-am răspuns cu un zâmbet reținut care, după chipul dânsei, cred că a ieșit ca o grimasă elocventă. Merde ! Am mai luat două guri de șampanie și am lăsat tot ștaif-ul deoparte. Să fie disco ! Și disco a fost. În vreme ce se dansa cu patos pe Boney M, KC & The Sunshine Band sau Bee Gees căutam discret cu ochii câțiva oficiali ai ambasadei care ar fi putut redresa situația. E ok muzica disco dar era totuși o serată francofonă, anunțată ca atare. M-am intersectat doar cu privirea resemnată a directorului artistic. Ceilalți, în frunte cu domnul ambasador Henri Paul, se retrăseseră oriunde altundeva, cât mai departe de difuzoare.
Am închis programul cu un "Dansez-Vous" de Pink Martini pentru a mai recupera un pic din tema evenimentului și a oferi o concluzie muzicală adecvată.
În drum spre casă, puțin trist și încercând să înțeleg ce se întâmplase, a trebuit sa admit că asistasem la o nouă înfrângere a francofoniei în fața culturii americane, o istorie care se repetă de mulți ani și care probabil va continua astfel multă vreme.
A doua zi am primit un mesaj din partea lui F, un înalt diplomat francez, prieten și ascultător fidel de Soft Music. Ca să vă faceți o idee despre pasiunea sa pentru emisiune, imaginați-vă că F m-a întrebat o dată despre numele unor piese, inedite pentru domnia sa, precizându-mi, spre o mai ușoară identificare, perioadele orare în care au intrat în undă. Verificând mix-ul în cauză, am fost frapat de acuratețea timpilor. În acest mesaj scria, între altele: "I understand it was difficult to be a DJ...I left discreetly when the disco started, but wanted to congratulate you on the precedent programmation : it was really fine and fully in this "Frenchy but chic" atmosphere I enjoy so much on Soft Music !"
Dacă aveam nevoie de o consolare rândurile sale au servit-o.
Această ediție Soft Music este dedicată distinsului domn F.
Bonus: băieții de la 10 Lucruri și DJ Optick au realizat un clip educativ care oglindește suficient de bine paleta de situații cu care DJ-ul se poate confrunta la o petrecere, chiar și la una selectă într-o ambasadă.

Dimitri from paris!!!!!si ce piesa, my favorit!draga Dl Burcea m-am indragostit i-re-me-dia-bil!!!
RăspundețiȘtergeresi acum dupa ce-am si citit ce-ai scris: wow! emotionant...f misto! love it!
RăspundețiȘtergereMerci, Claudia ! Apropos, misto nu e chic, parerea domnului Burcea ;-) Spune-mi Marius, te rog. Ma bucur ca ti-a placut aceasta editie si povestea care a inspirat-o. Coltisorul acesta de internet e mai animat cu fiecare comentariu. Promit ca nu las vreunul fara raspuns.
RăspundețiȘtergeresi care ar fi subiectul?...ai fost cumva prea valoros pentru a fi apreciat de catre grosierii din ambasada frantei?
RăspundețiȘtergereAspru comentariu ! :-) Subiectul este pur muzical, în acest caz francofon; așa va fi mereu pe acest blog. Te asigur că nu am considerat vreun invitat ”grosier”, dar nu am putut ignora gesturile inadecvate ale unora. Inadecvarea venea vis-a-vis de tema evenimentului și de unele reguli nescrise ale relației public-DJ. Nu-mi atribui judecăți pe care nu le-am făcut. Cât despre valoarea mea, asta chiar nu are vreo relevanță. Te rog, dacă va mai fi vreodată cazul, să-ți asumi opiniile prin specificarea numelui. Așa e pe aici: ne respectăm, ne delectăm cu muzici deosebite, petrecem un timp agreabil. Îți mulțumesc pentru parcurgerea articolului și comentariul tău.
RăspundețiȘtergere