Primul mix Soft Music nou, niciodată auzit la vreun radio, e o pledoarie pentru sexualitate în acorduri seducătoare și cuvinte dezbrăcate de pudoare. Uneori mai poetice, alteori pornosonice, piesele din colaj se întrepătrund persuasiv pentru a te deposeda de inhibiții. Ascultă cu nerușinare, doar pentru plăcerea ta.
Ah, francezii ! Aproape întreaga mea carieră radio a fost legată de ei începând în 1993 cu Fun Radio București, filiala postului parizian, și terminând cu RFI România, stația locală a Radio France Internationale. Vrând-nevrând, mă simt familiar printre ei, chiar dacă nu le vorbesc limba îndeajuns de bine. Ceea ce vei auzi în mix-ul de mai jos are ca sursă muzica pe care am folosit-o la un ceai dansant francofon organizat la Ambasada Franței din București. Nu voi uita acea seară, cel puțin pentru (de)turnura muzicală pe care a trebuit să o înfăptuiesc.
Era o vreme rece, însă atmosfera din ambasadă era una caldă, foarte ospitalieră. Reședința începea să se umple încet cu invitați deosebiți, lume bine îmbrăcată, personalități, prieteni francofili. Ca DJ, pregătisem un program divers de muzică franceză cu piese din anii '30 (Django Reinhardt, Charles Trenet) până la cele mai noi cântece premiate la galele Victoires de la Musique. Introducerea și dineul le-am asigurat cu sonorități lounge minuțios selectate. Aceste părți sunt reflectate în Soft Music-ul pe care ți-l prezint aici. După nici două ore, neprevăzutul s-a produs. Abandonând eticheta, unii dintre invitați au început să solicite piese, să-și exprime preferințe. De acord, doar că niciuna nu ținea de spațiul francofon. Din acel punct, o presiune insistentă creștea pe măsura refuzului meu de a da curs acestor cereri. Degeaba încercam să le reamintesc că participau la un eveniment 100 % FRANÇAIS. Aveam doar muzică franceză cu mine, spre exasperarea câtorva. Asaltul asupra DJ-ului a continuat cu liste scrise pe șervețele, cu playere digitale care tânjeau la mufele laptopului meu și culminând cu un domn englez sau american care mi-a pus în față un teanc de cd-uri prospăt scos din torpedoul automobilului său. Lovitura de grație a venit, în cele din urmă, printr-o doamnă cu o vârstă respectabilă care s-a apropiat de pupitrul meu. Din spatele unui șal spectaculos cu pene roșii mi s-a adresat într-o engleză ludic-mustrătoare: "Dragule, ești tânăr, dar nu știi să te distrezi !" I-am răspuns cu un zâmbet reținut care, după chipul dânsei, cred că a ieșit ca o grimasă elocventă. Merde ! Am mai luat două guri de șampanie și am lăsat tot ștaif-ul deoparte. Să fie disco ! Și disco a fost. În vreme ce se dansa cu patos pe Boney M, KC & The Sunshine Band sau Bee Gees căutam discret cu ochii câțiva oficiali ai ambasadei care ar fi putut redresa situația. E ok muzica disco dar era totuși o serată francofonă, anunțată ca atare. M-am intersectat doar cu privirea resemnată a directorului artistic. Ceilalți, în frunte cu domnul ambasador Henri Paul, se retrăseseră oriunde altundeva, cât mai departe de difuzoare.
Am închis programul cu un "Dansez-Vous" de Pink Martini pentru a mai recupera un pic din tema evenimentului și a oferi o concluzie muzicală adecvată.
În drum spre casă, puțin trist și încercând să înțeleg ce se întâmplase, a trebuit sa admit că asistasem la o nouă înfrângere a francofoniei în fața culturii americane, o istorie care se repetă de mulți ani și care probabil va continua astfel multă vreme.
A doua zi am primit un mesaj din partea lui F, un înalt diplomat francez, prieten și ascultător fidel de Soft Music. Ca să vă faceți o idee despre pasiunea sa pentru emisiune, imaginați-vă că F m-a întrebat o dată despre numele unor piese, inedite pentru domnia sa, precizându-mi, spre o mai ușoară identificare, perioadele orare în care au intrat în undă. Verificând mix-ul în cauză, am fost frapat de acuratețea timpilor. În acest mesaj scria, între altele: "I understand it was difficult to be a DJ...I left discreetly when the disco started, but wanted to congratulate you on the precedent programmation : it was really fine and fully in this "Frenchy but chic" atmosphere I enjoy so much on Soft Music !"
Dacă aveam nevoie de o consolare rândurile sale au servit-o.
Această ediție Soft Music este dedicată distinsului domn F.
Bonus: băieții de la 10 Lucruri și DJ Optick au realizat un clip educativ care oglindește suficient de bine paleta de situații cu care DJ-ul se poate confrunta la o petrecere, chiar și la una selectă într-o ambasadă.
Dansul este vechi de când muzica omului. Fiecare epocă și-a găsit limbajul corporal și vestimentar care i-a asigurat distincția în istorie. Începutul secolului XX e perioada de afirmare a unor dansuri noi și scandaloase: quickstep, charleston, balboa, swing. De la New York până în Paris, aceste dansuri de societate au trezit pasiuni frenetice.
Ținutele stilate și provocatoare ale doamnelor, mișcările cu accente erotice desfășurate pe ritmuri sincopate nu erau pe gustul mentalităților pudibonde ale vremii. Îngrijorarea se vroia legitimă: nu doar decadența afecta condiția morală a celor care frecventau saloanele, amenințată era și siguranța clădirilor din oraș. În 1925, localul Pickwick din Boston s-a prăbușit în urma unei petreceri, catastrofă care a dus la tentativa primarului de a interzice charleston-ul în cluburile metropolei. „Dansul care demolează” titra presa acelor zile. Perioada e bogată în inovații și tendințe nonconformiste. Apariția stilului flapper a fost un moment esențial în redefinirea femeii moderne. Fetele flapper purtau fuste scurte, conduceau automobile, se machiau excesiv, tratau sexul într-o manieră libertină, fumau țigarete, își exercitau conștincios dreptul de vot. Fără ele, niciun bal de charleston sau swing nu avea strălucire.
La nici un secol distanță, revoluția swing-ului modern prindea contur în Austria (Waldeck, Parov Stelar), Suedia (Koop), Germania (De-Phazz, Club des Belugas) și Franța (Nicolas Repac, Caravan Palace, Lyre le Temps). Discurile străbunicilor au devenit sursă de inspirație pentru o nouă generație de artiști care, apelând la orchestre veritabile ori la artificii electronice, au readus farmecul extravagant al modelor interbelice. Dacă, ascultându-i în această ediție inedită Soft Music, vei simți că vrei să dansezi, te rog, nu te abține !
P.S. Pentru arhivă, specific că acest mix e construit din 3 fragmente care s-au auzit în seri diferite la RFI. La un moment dat, voi prezenta un colaj nou cu piese actuale pe o temă muzicală similară.
Deși suntem în 14 Februarie, ceea ce vei asculta aici nu are vreo
legătură cu Valentine's Day. Are însă cu iubirea boemă, cu voluptatea abandonului
în fața chemării inimii, cu nostalgia căutării unei intimități invulnerabile și
cu peisajele vibrante ale vieții văzute prin ochii îndrăgostiților. Fiecare
piesă e o poveste privată scrisă în cheie retro. Unele sunt dramatice și
răscolitoare, altele sună suav ca un sărut pe ureche.
De multă vreme nu mi s-a mai întâmplat să rămân
luni întregi cu un album în minte și pe care să-l ascult foarte des,
bucurându-mă de fiecare sunet, de fiecare piesă.
În zona de lounge și chill,
pot enumera câteva astfel de obsesii: Dzihan & Kamien - Refreaked (2001),
Bliss - Quiet Letters (2003), Rouge Rouge
- Ce soir apres diner (2003), The Real Tuesday Weld - The Return of the
Clerkenwell Kid (2005), Waldeck - Ballroom Stories (2007). Finest Hour, debutul
Submotion Orchestra e la a 5-a lună în player-ul meu digital. Nu am reușit să
ating nivelul de saturație, ceea ce pentru mine e semnul unei fixații agreabile
care-mi spune că voi iubi întreaga viață acest album. Submotion Orchestra e un
colectiv britanic format în 2009 de 6 instrumentiști din Leeds completați de
vocea senzuală a solistei Ruby Wood. Bine promovat de legendarul Gilles
Peterson la BBC, band-ul s-a remarcat și prin spectacole live date cu casa
închisă. După câteva EP-uri lansate în 2010, vara trecută au ieșit cu primul LP
sub egida Exceptional Records. Dacă vreți mai multe date, faceți o vizită pe
pagina lor oficială: submotion.co.uk
Am ales două piese din Finest Hour care vă pot
oferi o impresie onestă despre ce cântă acești artiști extraordinari:
Ultima parte din seria Fashionistique e cea mai puțin soft ediție Soft Music. E glamuroasă, sună clubbish, ritmurile inundă persuasiv simțurile. Se întâmpla ca vineri, pe frecvența RFI, intervalul 19-20 să aibă o atmosferă neobișnuit de dinamică. Deliberat, la început de week-end, mă comportam ca un DJ cu apetență pentru piese electro și delicatese French Touch. Ceea ce îți propun aici spre ascultare e mărturia unei devieri asumate de la formatul Soft Music, excentricitate care a fost imediat observată cu îngrijorare din mai multe direcții. Am ascultat opiniile și mi-am urmat instinctul muzical, cel care m-a ținut în FM peste 16 ani.
Înainte de a prezenta fila audio din arhivă, simt nevoia de puțină istorie: programul Soft Music a fost creat de Mihai Dinu (MeDeu), unul care a știut mereu să facă diferența pe antenă cu piese inedite și o cultură muzicală alternativă impresionantă. De cînd am ajuns în RFI, ascultam Soft Music cu un vag sentiment de complementarite în relație cu emisiunea mea de suflet „Călătorii spre Infinit”. În momentul în care MD a plecat din radio (vara 2007), m-am văzut pus în situația de a lua inițiativa. Se căuta un înlocuitor și nimeni nu părea să aibă cunoașterea și feeling-ul necesare pentru a prelua programul. Nu regret nicio clipă decizia de a realiza Soft Music, conceperea și realizarea mix-urilor fiind pentru mine mai mult un tabiet cotidian decât o sarcină suplimentară provocatoare. Am adus culori personale în program (de exemplu renunțarea la playlist, am mixat piesă cu piesă), am riscat câteva schimbări, am experimentat ocazional cu teme mai puțin familiare publicului. Soft Music a rămas în grilă și am găsit o audiența receptivă și suportivă. Îmi amintesc cum, în prima săptămână, am fost plăcut surprins de un mesaj de la un ascultător nou care tocmai descoperise că Soft Music e o producție locală RFI România și nu o re-transmisie de la Paris. Astfel de feedback-uri contează mult la începutul unui nou parcurs; orice om de radio, chiar și unul cu o îndelungată experiență, are nevoie de asemenea impulsuri externe motivatoare. După aproape 4 ani de RFI, despărțirea mea de echipa postului a dus la cedarea Soft Music în responsabilitatea unor oameni care, cu cele mai bune intenții, au sabotat complet identitatea emisiunii. Dispariția ei de pe frecvență a fost inevitabilă. M-a întristat mult când am descoperit, la puțin timp după, cum un alt post de radio a preluat denumirea printr-o mișcare pe care o compar cu jefuirea unui cadavru. Soft Music-ul pe care-l auziți la acel post e total rupt de istoria frumoasă pe care a avut-o la RFI. Mi-a părut rău că MD (în primul rând) sau altcineva competent, nu a înregistrat marca pentru a proteja acest concept radio special.
Revenind la ultimul capitol Fashionistique, mix-ul Electro-couture e atipic pentru Soft Music, deși nu se desprinde complet de registrul muzical specific (e totuși electro-lounge). Galele de modă se desfășoară adeseori pe muzică electro. Desigur, nu orice fel de electro. Pentru ca muzica să acompanieze mișcările elegante ale unui model e ideal să existe puține ruperi de ritm, preferabil să fie destul de minimalistă și bineînțeles să rezoneze cu tema colecției vestimentare. Nu veți auzi așa ceva la o prezentare Victoria's Secret (care sună mai mereu ca și când ai da drumul la MTV), dar e foarte probabil să vă delectați cu asemenea sonorități la evenimente Gucci, Hugo Boss, Yves Saint Laurent, Fendi sau Calvin Klein.
Dincolo de prejudecăți caduce și amenințări politico-religioase, Orientul Apropiat este o sursă abundentă de ritmuri și armonii încântătoare. Recontextualizată și plasată într-o perspectivă sonoră modernă, muzica arabă a pătruns în toate mediile culturale occidentale, inclusiv în setlist-urile prezentărilor organizate de case de modă cu tradiție. Mix-ul Charme d'Orient l-am realizat cu gândul la Georges Chakra, Zuhair Murad și Amina Al Jassim, trei dintre cei mai creativi designeri originari din lumea arabă.
Prezentările de modă, în special colecțiile haute couture, m-au inspirat foarte mult în realizarea programului Soft Music și, nu de puține ori, am îmbinat piese ca și când aș fi ilustrat sonor o defilare pe catwalk. Conceptul nu este doar un exercițiu de fantezie deoarece am avut ocazia să fac acest lucru în cadrul Festivalului Pasarela Fashion organizat de Ambasada Franței și L'Oreal Paris în 2008. Sub titlul Fashionistique am împletit mai multe motive muzicale. Un prim exemplu este ediția Electrorchestral brodată pe o paletă rafinată de acorduri clasice reorchestrate electronic.
În acest lounge virtual vei putea audia mix-urile esențiale pe care le-am realizat
la Soft Music pentru RFI România, colaje noi, precum și propuneri discografice inedite. Noile conturi Mixcloud și Soundcloud îmi oferă suficient
spațiu de desfășurare.
Afirm fără echivoc: mi-a plăcut foarte mult să realizez Soft Music, programul de
lounge, electro-jazz și chill-out difuzat zilnic de stația locală a Radio France Internationale. Mă surprind
reascultând mix-urile din acea perioadă, urmărind să rețin cele mai bune
momente muzicale. Fiecare transmisie Soft Music am elaborat-o în jurul unei teme, a unei imagini sau inspirat fiind de un eveniment. Dacă în prezentarea
anterioară
muzica era în ton cu viața animată a turiștilor îmbarcați la zbor într-un
aeroport imaginar, în înregistrarea de mai jos sunetele se desfășoară elegant și ludic, învăluind
simțurile în texturi fine și senzuale. Classy
LOUNGErie !
Ești pregătit să zbori cu viteza sunetului spre destinații interioare luxuriante ? Colecția Soft Music s-a născut în studiourile RFI și a ajuns în acest loc virtual special. Desfă-ți centura de siguranță și relaxează-te într-o ambianță muzicală selectă și confortabilă. Pentru început, degustă câteva piese retro-futuriste și ritmuri
aerate servite la înălțime în ediția "Lounge music for Airports". Bonne écoute!
