Ediţia aceasta se adresează mai mult ascultătorilor decât ascultătoarelor de Soft Music. E o pledoarie pentru autenticitate, o invitaţie la afirmarea emoţiilor şi sentimentelor masculine. De generaţii, bărbaţii au fost educaţi să-şi reprime emoţiile puternice care le-ar putea trăda vulnerabilitatea. De aici au decurs infirmităţi afective acoperite de armurile mentale ale unui autocontrol alienant. Curajul de a exprima tumultul vieţii lăuntrice, de a te arăta în nuditatea celor mai viscerale mişcări sufleteşti, e un act de eliberare şi reîntregire. Dăruieşte-ţi câteva clipe muzicale pentru regăsirea puterii ascunse în acceptare fragilităţii interioare.
Ceea ce îţi propun acum spre audiţie e un experiment din arhiva programului, probabil cel mai curios mix pe care l-am pus în undă la Soft Music în perioada RFI. El s-a născut la intersecţia a două pasiuni: muzica şi psihologia. Întrucât, prin natura profesiei, am privilegiul de a explora intimităţile sufletului uman, uneori parcursul terapeutic mă poartă până la graniţele unei normalităţi relative şi chiar dincolo de ele. Adică în abisurile mişcătoare ale nebuniei. Diagnosticarea şi tratamentul psihoticilor e treaba psihiatrilor, dar chipurile nebuniei se oglindesc în minţile tuturor. Condiţii extreme, şocuri emoţionale, ingerarea de substanţe psihoactive pot declanşa momente de delir desfăşurate pe un portativ vibrant de percepţii şi reprezentări distorsionate. Când studiem atent activitatea mentală constatăm cât de fragilă e limita dintre "normalitate" şi "nebunie", cât de iraţional e uneori dialogul nostru interior şi ce scenarii halucinante construim în încercarea de a da sens unor situaţii inexplicabile sau pe care nu reuşim să le acceptăm. Ne plimbăm şi vedem un om consumat într-o conversaţie cu interlocutori invizibili, totul cu voce tare şi gesturi articulate. Ne-am putea spune "încă un nebun lăsat liber pe străzi". Te-ai surprins vreodată certându-te în mintea ta cu cineva şi scăpându-ţi câteva vorbe pe buze? Cel mai probabil da, ai fost captiv în imaginile interioare, rupt de prezent şi de realitatea înconjurătoare. Diferenţa dintre cele două ipostaze e una de intensitate şi de autocontrol. Artiştii cunosc probabil cel mai bine această zonă intermediară deoarece actul creaţiei se învecinează cu imprevizibilul anomiei. Un caz particular e cel al crizelor spirituale, adevărate purgatorii interioare în care au loc transformări profunde ce pot conduce la apariţia unei noi identităţi, cu valori, ocupaţii şi atitudini distincte. Urgenţele spirituale au fost multă vreme considerate psihoze mistice până când studiile trans-culturale şi psihologia transpersonală au reuşit să diferenţieze sistematic aceste manifestări de experienţele patologice. Desigur, există şi bolnavi reali, persoane care, fără suport, pot deveni un pericol pentru ei înşişi şi cei din jur. Între formele de "nebunie temporară", tulburările de personalitate şi psihopatologie se întinde un spectru larg de fenomene, acesta servindu-mi drept inspiraţie pentru ediţia Soft Music pe care v-o prezint aici. Cum nu mi-am propus să şochez audienţa cu muzici alienante, m-am rezumat la sonorităţi sugestive, uneori naive şi comice, alteori persuasive şi obsedante, toate alcătuind o poveste despre vulnerabilitatea psihicului şi riscul de colaps al personalităţii.
I Crave Your Mouth, 
Franța anilor '60 a cunoscut o modă pe cât de tandră, pe atât de provocatoare - Yé-Yé. Răspândirea acesteia i se datorează mai ales lui Serge Gainsbourg, compozitorul multor hit-uri yé-yé, și lui Lucien Maurice, creatorul programului radio Salut les copains, o adevărată antenă pentru promovarea curentului. Despre yé-yé se poate vorbi cel mai bine la feminin. Imaginea virginală a reprezentantelor stilului și inocența ușor frivolă a versurilor te întâmpină în aproape toate discurile vremii. France Gall avea doar 16 ani când s-a lansat în muzică, Gainsbourg numind-o imediat Lolita Franței. Genialul sexoholic a scandalizat publicul cu piesa "Les Sucettes" scrisă pentru tânăra Gall care, cu o naivitate dezarmantă, putea cânta "Annie aime les sucettes, les sucettes à l'anis/...
Lorsque le sucre d'orge parfumé à l'anis/ Coule dans la gorge d'Annie,
elle est au paradis” (traducere prescurtată: Annie iubește acadelele, când sucul parfumat curge în gâtul lui Annie, ea este în paradis). Nu e de mirare că relația Gall-Gainsbourg s-a încheiat peste câțiva ani, îndată ce France Gall a înțeles natura aluzivă a versurilor. În galeria vocilor yé-yé pot fi admirate Sylvie Vartan, Jacqueline Taïeb, Françoise Hardy, Mina și Brigitte Bardot, între altele. Exponenții masculini ai modei yé-yé, notabili fiind Michel Polnareff, Jacques Dutronc, Claude François, excelau în cântecele romantice și piese dansabile inspirate din rock'n'roll-ul american. Epoca de aur a yé-yé - ului s-a încheiat la începutul anilor 70, artiștii s-au maturizat, dar tentative de a resuscita voga au mai existat, nu doar muzical, ci și în mintea unor designeri vestimentari. 
Betäubungsmittelverschreibungsverordnung, Donaudampfschifffahrtsgesellschaftskapitän.
Fac parte dintr-o generație în care mulți tineri și foarte tineri priveau cu optimism spre un viitor luminos construit pe realizările științei și tehnicii. Până în anul 2000, „când nu vom mai fi copii”, eram aproape siguri că navele spațiale vor duce primii oameni pe Marte, că roboții anticipați de Asimov vor deveni o realitate cotidiană și că medicina va permite prelungirea vieții până la vârste matusalemice. Ne hrăneam cu literatură SF și cărți de știință, la radio ascultam emisiunea Exploratorii lumii de mâine iar regina transmisiilor tv se numea Teleenciclopedia. Când am fost întrebat la școală ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare am răspuns fără ezitare „cosmonaut”. Nu eram singurul. La 9 ani aveam un caiet în care am scris câteva povestiri „științifico-fantastice” pe care le citeam cu mândrie în fața rudelor. Elanul cutezător al rațiunii, în partea aceasta de lume, înainte de 1989, venea la pachet cu multă propagandă ideologică. Din zona estică a Cortinei de Fier, progresul se vedea colorat în roșu. Odiseea spațială era glorificată în sunet de cântece patriotice și anexată apologeticii socialiste. Pionierii viitorului erau sovieticii, către care ne uitam cu respect și admirație. 
